Sufletul se golește când zâmbește.
Părul ei, pătură iarna.
Buzele? Mintea o ia razna!
Ochii ei, apar scântei.
Ai mei mă întreabă: „cine sunt ei”?
Inima ei, foc în pădure.
A mea, doar câteva dâre...
Mi-e sete! Unde ești? Vreau să-ți beau trupul!
Chipul ei mi-a îmbătat duhul!
Sigur a uitat de dorințele mele
Iarăși, tu! Cine sunt ele?
Gândul nu stă departe de tine.
E clar! Astă seara uit iar de mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu