Oportunitate

El mi-a închis ușile și-a înghițit cheia,

Tu nu mă vezi pe mine, ci vezi Femeia.

Se vede lumină prin cușca fără de scăpare,

Înfigi raze în mine, strânge-mă mai tare!

Zâmbet fără riduri pe față când sunt lângă el

Miliarde de râsete când am dat de-al tău fel.

Nici nu știu cum am reușit să rezist trei,

Dar cu tine simt că depășesc șapteștrei.

Încerc și încerc să sparg acest baraj,
Dar tu chiar nu vezi că tu ești al meu curaj?
Mii de nopți lângă el crezând ca va fi bine,
Pe cine păcălesc, vezi că mi-am uitat inima la tine!

Decizii

Să pleci? Abia te-am găsit!
Să rămâi? Prea multe de părăsit.
Mă acoperi cu brațe de frigul nimănui
Uitasem! Din păcate, le vreau pe-ale lui...

Ochii tăi? Îmi luminează chipul,
Sufletul tău? De-aia nu mai era timpul.
Strângerile tale îmi fulgeră coloana,
Vorbele tale? Pisica de-și spală blana.

Seara se lasă și noi sub un bec,
Nu știu de tine, dar eu nici că mai plec!

Să plec? Abia m-am regăsit!
Să stau? Mă simt de parcă nu m-am trezit.
Îmi mângâi rănile uitate de viață,
A, da! Inima-mi rămâne uitată...

Ochii tăi? Nici că-mi spulberă visul,
Sufletul tău? De-aia continui tot timpul...
Măcar așteaptă cineva să te întorci;
Și-atunci, de ce când te cuprind, torci?

Ziua se naște și noi tot sub bec.
Și iată că timpul tot cu tine-l petrec.

Încerci și-ncerci să faci și sărutul uitat,
Nu poți! E simplu, „a fost minunat...”

Dorinţă

Dansa inima-n întuneric
Și-n mine nu era nimic feeric.
Plecat suflul tot din mine,
Când gândul se-odihnea la tine.

Și-o văd, zâmbește cu zei.
Eu? Doar beau cu niște zmei...
Aș vrea sa fur privirea ei,
Ca mai târziu s-ajungem trei.

Interviu

Suntem cei născuți din Ea și suntem cel mai rău lucru pe care îl puteți avea...

Vezi tu, pe Ea nu ai cum s-o minti. O vezi, o auzi, și-o simți!
E bună cu tine, îți vine să râzi. Îi e dor, mai că începi să plângi. E rea, parcă ceva te doare. A plecat, iubirea ta moare!
Te izbește și-ți zbârlește pielea. Se odihnește, părți din tine sunt lulea după figura mea...

Așa am fost învățați de mici de către Ea. Să nu facem nimic fără voia voastră.
V-ați întrebat mereu cum vă putem avea. Noi suntem cei care dictăm luna albastră!

Emoția ne curge prin ochi. Se scurge prin degete, prin corzi și prin voce.
Ajunge prin mine la tine, la noi.
E timpul să scriem povestea amândoi!
Stop! Totul dispare! Îmi pare rău ca finalul trebuie să fie atât de atroce...

Păcat

Totul se oprește când vorbește,
Sufletul se golește când zâmbește.

Părul ei, pătură iarna.
Buzele? Mintea o ia razna!

Ochii ei, apar scântei.

Ai mei mă întreabă: „cine sunt ei”?

Inima ei, foc în pădure.
A mea, doar câteva dâre...

Mi-e sete! Unde ești? Vreau să-ți beau trupul!
Chipul ei mi-a îmbătat duhul!

Sigur a uitat de dorințele mele
Iarăși, tu! Cine sunt ele?

Gândul nu stă departe de tine.
E clar! Astă seara uit iar de mine...