Să-mi vărs grijile din gânduri și din șoapte.
Să urlu iar la liniște, iar liniștea să tacă
Și să mă vezi iar gol, fără a mea mască.
Lasă-mă pe mine să port a ta grijă eternă,
Să mă frământe dorul, de când Cerul și Pământul,
Să-mi las inima afară din cavernă
Și să mă intreb dacă imi voi ţine iar cuvântul.
Lasă-mă pe mine să îţi port a ta mască,
Să strălucesc pe întreaga lor boltă cerească
Să fiu pentru toţi farul speranţei îndepărtate,
Dar în interior să-ncerc să umplu golul lăsat de mine, cu rapiditate.
Lasă-mă pe mine să distrug întreaga răceală,
Să simtă toţi chimia ce a fost între noi odinioară,
Să mă răcorească ploaia, ca să nu uit de tine
Și la fiecare miazăzi să mă vezi iar pe mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu