E plin de nori mereu, e noapte
Si plouă, totul plin de șoapte.
Dar desprins dintr-o nuvelă,
Se văd difuz doi, sub umbrelă.
E plin mereu de nori, e noapte
Si ei tot strălucesc departe.
Au fost cândva parte si parte.
Acum, sunt un sfârșit de carte.
Cuprinsul plin e de greșeli.
Nu poate ea, nu poate el.
Dar de acum nimic nu tună,
Căci îi șoptește: ,,Noapte bună!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu