Speram să fii vraciul care îmi vindecă rănile,
Dar încă-mi beau sângele când e prea cald afară.
Speram să fii cojoacele bunicii de odinioară,
Dar iar au rămas din mine doar sforile...
Speram să fii tu cea care să poarte cenușa,
Să nu mai fiu nevoit să mai deschid vreodată ușa.
Și iar e geamul spart de la atâtea lupte.
M-am văzut în el, eram gri și negru pe hainele mele rupte.