Decizii

Să pleci? Abia te-am găsit!
Să rămâi? Prea multe de părăsit.
Mă acoperi cu brațe de frigul nimănui
Uitasem! Din păcate, le vreau pe-ale lui...

Ochii tăi? Îmi luminează chipul,
Sufletul tău? De-aia nu mai era timpul.
Strângerile tale îmi fulgeră coloana,
Vorbele tale? Pisica de-și spală blana.

Seara se lasă și noi sub un bec,
Nu știu de tine, dar eu nici că mai plec!

Să plec? Abia m-am regăsit!
Să stau? Mă simt de parcă nu m-am trezit.
Îmi mângâi rănile uitate de viață,
A, da! Inima-mi rămâne uitată...

Ochii tăi? Nici că-mi spulberă visul,
Sufletul tău? De-aia continui tot timpul...
Măcar așteaptă cineva să te întorci;
Și-atunci, de ce când te cuprind, torci?

Ziua se naște și noi tot sub bec.
Și iată că timpul tot cu tine-l petrec.

Încerci și-ncerci să faci și sărutul uitat,
Nu poți! E simplu, „a fost minunat...”