Cursă

Sunt izolat pe-o insulă pustie

Și nu mai contează ninic ce va să fie...

Dar în depărtare zăresc doi ochi și-o ie,

Ce parcă păstrează, totuși speranţa vie.

E hoaţă, ea, a mea Ciocarlie,

Zboară cu inima mea-n cioc fără să știe...

Și fug, alerg, nu las nimic în spate,

Pentru că pentru mine e cea mai cea din toate.

Ajung aproape, o prind, dar încearcă să scape.

Și mă zbat, răzbat și scap de apocalipsă,

Iar lacrimile noastre lipesc piesa lipsă.